Dintre toate mancarurile pe care le mancam si incercam de fiecare data la Roma, ceva ma atrage in mod special la acesti Carciofi alla Romana. Carciofo inseamna, de fapt, anghinare. Noi folosim in general anghinarea salbatica, pentru ceai, dar asta e alta poveste.
Chiar acum cateva zile ne-am intors din mica vacanta de la Roma, unde Fausto, o persoana apropiata familiei, ne-a facut o surpriza incantatoare: ne-a adus intr-o seara o oala plina cu anghinare gatita in stil roman de catre o doamna in varsta. Anghinarea de mai sus a fost mancata cu pofta La Silviana, un restaurant roman de cartier pe care va recomand sa nu il ocoliti in caz ca ajungeti cumva pe la Roma.
Asadar, ce imi place la anghinare? Cred ca textura combinata. Este si moale, untoasa, dar si usor crocanta. Are un gust fin, deloc intepator sau intens. Nu stiu cu ce as putea sa il aseman. Seamana putin cu cea pe care, poate, o mai cumperi la borcan, gata facuta, dar totusi, e diferenta mare. Daca ai ocazia sa o gasesti la noi, o poti gati in felul urmator: se curata anghinarea ( gasesti articole si filmulete pentru modalitatea de curatare ), se umple cu patrunjel si usturoi maruntit si se pune la foc molcom cu apa, sare si ulei de masline. De obicei se fierbe cateva ore, pana cand devine fina si moale. Pentru o portie, poti pune la fiert 2 sau 3 anghinare maricele sau mai multe, mai mici.
Nu mai zic “s-avem pofta”, ca eu am pofta oricand de asa o bunatate :)
